De la momente de tensiune extremă la casting, până la intensitatea filmărilor zi de zi, Alex Calangiu povestește despre experiența „Fără urmă”, serialul difuzat de Pro TV. Află cum a decurs colaborarea cu Adela Popescu și Aylin Cadîr și ce urmează pentru îndrăgitul actor în această toamnă.
Alex Calangiu este un actor consacrat și apreciat pe scenele de teatru din România, remarcat de-a lungul timpului prin profunzimea și expresivitatea rolurilor sale interpretate pe scândură.
Cu o bază solidă în arta dramatică și o capacitate extraordinară de a construi personaje complexe, el face trecerea către un nou proiect de anvergură pe micul ecran.
În serialul „Fără urmă”, Alex Calangiu îl întruchipează pe Barbu, un personaj învăluit în mister și suspans, prins într-o rețea de relații complicate și alegeri dificile.
Interpretarea lui Barbu aduce o notă de realism brut și tensiune psihologică în cadrul poveștii, captivând publicul cu fiecare secvență și demonstrând încă o dată versatilitatea actorului.
Aflăm mai multe detalii din cele ce urmează…
O experiență ca un maraton actoricesc
„Fără urmă”… cum ți s-a părut povestea la „prima citire”, la casting – presupun!, și cum ai descoperit-o la primul cadru?
La casting primești, de obicei, una sau două secvențe mai grele, iar povestea mare îți este rezumată de către regizor, ca să știi ce te mână-n luptă. Dacă iei castingul, începi să primești episoadele, rând pe rând, pe măsură ce le filmezi.
De obicei îți dai seama din secvența de la casting dacă e o scriitură care-ți place, dacă e parte dintr-un scenariu bun. Așa a fost și de data asta. Aștept fiecare episod cu mare curiozitate și tare mă bucur când sunt surprins, pentru că știu că așa vor fi și cei care vor vedea serialul.
Practic, fiecare episod în parte este un lungmetraj și povestea nu contenește să mă ia pe nepregătite. Sunt partituri foarte grele din punct de vedere actoricesc și mi se pare un privilegiu să pot să filmez 13 lungmetraje unul după altul, fără nicio pauză.
E îngrozitor de greu, ca un cantonament îndelungat, dar știu de pe acum că atunci când se va termina o să fie de parcă cineva mi-a tras pământul de sub picioare.
Ieșirea din zona de confort și ritmul alert de pe platou
Ce te-a provocat cel mai tare? Ce te-a scos din zona de confort și ce te-a făcut să descoperi lucruri noi în ce te privește?
Cel mai complicat pentru mine este faptul că nu ai timpul de lucru la rol pe care îl ai la teatru. În regim de serial trebuie să înveți partituri imense în timp foarte scurt.
Și problema cu adevărat mare este nu să le înveți pe dinafară, ci pe dinăuntru. Nu este doar un pariu de memorare a unor cuvinte, este un întreg traseu interior pe care îl ai de accesat într-un ritm aiuritor.
Și nu-i un traseu previzibil, ci unul cu tot felul de forme de relief, trebuie să te arunci de pe vârful muntelui în prăpastie de la o secvență la alta sau uneori, în cadrul aceleiași secvențe.
Am fost surprins să descopăr că am această capacitate de concentrare la nevoie, deși mă consideram un actor care are nevoie să-și construiască rolurile pe îndelete, cu atenție la detalii.
Tensiune și emoție alături de partenerii de scenă
Cum au decurs secvențele filmate alături de Aylin Cadîr și Adela Popescu? Personajele voastre sunt într-un triunghi plin de suspans…
Secvențele filmate împreună au fost, ca toate celelalte din serial, foarte solicitante. Subiectul nu e unul ușurel, sunt lucruri grave pe care le avem de jucat.
Nu-mi amintesc de vreo zi în care să fi venit la filmare în pasul ștrengarului, fără nicio grijă. Vrei de fiecare dată să găsești în tine emoția si forța de care e nevoie ca personajul tău să fie cât mai adevărat.
Atmosfera din pauze… ce să zic?! Îți tragi sufletul, că știi că în partea a doua a zilei ai și mai greu. Pauzele la filmare nu sunt pauze cu adevărat.
Mintea îți stă la ce urmează să filmezi sau la ce ai filmat deja, dacă a fost bine, dacă puteai mai mult etc. Pauza la filmare e doar o fată Morgana. Pare, dar nu e.
Revenirea pe scenă în nouă stagiune
Dincolo de acest proiect, ce urmează pentru tine în această toamnă?
Teatru. Mă voi întoarce la teatru unde am o grămandă de spectacole pe care le vom juca în stagiunea care începe.
Chiar mi-e dor să fiu pe scenă și să joc fără să mai aud „Stop! Încă o dublă!”. Glumesc. Știu deja că o să-mi fie foarte dor să aud „Set. Acțiune!”.
Ce îți place cel mai mult să faci dincolo de proiectele tale? Ce te relaxează cel mai mult?
Nimic ieșit din comun. Ca la toți oamenii. Îmi place să petrec timp cu fiica mea, să mă uit la filme la nesfârșit, să fac sport, să stau de taină cu prieteni… lucruri mici din care e alcătuită fericirea.