Tora Vasilescu, una dintre cele mai apreciate actrițe ale cinematografiei românești, a vorbit despre momente importante din viața sa, de la copilăria petrecută la Tulcea până la experiențele care i-au influențat destinul. Ajunsă la vârsta de 75 de ani, artista și-a amintit cu emoție de anii copilăriei, de frumusețea Dunării, dar și de perioada dificilă a adolescenței, când și-a pierdut tatăl adoptiv și a fost nevoită să își asume responsabilități la doar 14 ani.
Cuprins
Cuprins
Deși s-a născut la Constanța, pe 22 martie 1951, Tora Vasilescu consideră că Tulcea este orașul care a format-o și care i-a rămas cel mai aproape de suflet. Actrița a rememorat cu nostalgie perioada copilăriei, când străzile orașului, Dunărea și joaca alături de ceilalți copii reprezentau universul ei.
Vedeta și-a amintit că avea o energie debordantă și că era considerată de vecini un adevărat „băiețoi”.
„Aveam atâta energie încât nu cred că am gândit vreodată că sunt obosită. Vecinii chiar râdeau de mama că sunt un băiețoi”, a povestit actrița.
Iernile erau dedicate săniușului, iar zilele de vară erau petrecute în aer liber, alături de ceilalți copii din cartier.
„De-abia noaptea ne adunau familiile prin casă, pentru că toată copilăria mea îmi aduc aminte de stradă”, a mărturisit Tora Vasilescu.
Odată cu adolescența, plimbările pe faleză au devenit una dintre cele mai frumoase amintiri ale actriței. Tora Vasilescu spune că acea perioadă avea o atmosferă aparte, iar întâlnirile dintre tineri pe malul Dunării reprezentau adevărate momente de bucurie.
„Era o mare bucurie să schimbi un zâmbet cu cel care îți plăcea. Îți dădea optimism pentru o săptămână întreagă”, și-a amintit artista.
Actrița a vorbit și despre atmosfera orașului din acei ani, când Tulcea începea să devină o poartă importantă către Delta Dunării.
Restaurantul Dunărea era unul dintre locurile cunoscute ale orașului, unde ajungeau turiști străini, iar imaginea acelor vremuri a rămas puternic întipărită în memoria sa.
„Era o lume colorată pentru noi. Veneau străinii cu autocare și mașini, iar la vârsta aceea te impresionau toate aceste lucruri”, a povestit Tora Vasilescu.
Dincolo de amintirile frumoase ale copilăriei, viața actriței a avut și momente dificile. La vârsta de 14 ani, Tora Vasilescu și-a pierdut tatăl adoptiv, omul care a crescut-o și i-a oferit numele.
Acesta, de origine germană, fusese deportat în Donbass după cel de-Al Doilea Război Mondial, iar problemele de sănătate dobândite în urma deportării l-au urmărit toată viața.
În perioada în care tatăl său era bolnav, adolescenta de atunci a fost nevoită să își asume responsabilități mult prea mari pentru vârsta ei. Actrița a povestit că îi administra injecțiile cu morfină și se ocupa de lucrurile necesare pentru tratament.
Experiența a avut un impact puternic asupra sa și a contribuit la maturizarea ei timpurie.
Tora Vasilescu este una dintre figurile emblematice ale cinematografiei românești. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în anul 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici.
Debutul cinematografic a avut loc în filmul „Cursa” (1975), regizat de Mircea Daneliuc, iar apoi au urmat roluri memorabile în producții precum „Probă de microfon”, „Glissando”, „Imposibila iubire”, „Cuibul de viespi”, „Cel mai iubit dintre pământeni” și „Legături bolnăvicioase”.
Publicul larg a îndrăgit-o și datorită aparițiilor din televiziune, în producții precum „Numai iubirea”, prima telenovelă românească, „Păcatele Evei” și „Daria, iubirea mea”.
La 75 de ani, Tora Vasilescu păstrează vie legătura cu orașul copilăriei sale și cu experiențele care i-au definit parcursul. Amintirile despre Tulcea, dar și drama trăită în adolescență rămân capitole importante din povestea uneia dintre cele mai apreciate actrițe române.
Citește și: