Ai verificat nuanța în lumină naturală, ai calculat pierderile la montaj și te-ai asigurat că sistemul click pare suficient de solid. Apoi ajungi la un produs care, deși complet ascuns, influențează decisiv felul în care pardoseala se comportă în următorii ani: folia izolatoare sau, mai corect spus, stratul suport montat sub parchet.
Este important să pornești de la o realitate care îți poate economisi bani și multe intervenții ulterioare: nicio folie izolatoare nu poate repara un suport montat incorect. Dacă șapa are denivelări semnificative, podeaua din lemn de dedesubt are elemente care se mișcă, există impurități sau pardoseala nu are spațiul necesar pentru dilatare, alegerea celui mai scump strat suport nu va elimina zgomotele.
Baza trebuie să fie plană, curată, solidă și uscată și recomandă fixarea elementelor desprinse tocmai pentru reducerea riscului de scârțâit. Folia trebuie să compenseze imperfecțiuni mici, nu să funcționeze ca material de nivelare pentru o șapă necorespunzătoare.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este să presupui că o izolație mai groasă oferă automat protecție mai bună. Intuitiv pare logic: dacă ai mai mult material între șapă și parchet, te-ai aștepta la mai mult confort, mai puțin zgomot și o protecție superioară. Din punct de vedere mecanic, lucrurile sunt însă mai complicate.
Două materiale cu grosimi sau densități asemănătoare pot avea comportamente foarte diferite la presiune. Asociația Europeană a Producătorilor de Pardoseli Laminate explică inclusiv faptul că o izolație excesiv de moale poate permite deformări care pun presiune asupra sistemului click și asupra miezului HDF al laminatului.
Așadar, o folie de 5 mm nu este automat mai potrivită decât una de 2 mm. Într-o zonă cu trafic intens, stratul mai subțire, dar cu rezistență mecanică ridicată, poate reprezenta alegerea mult mai sigură. Dacă materialul gros se comprimă excesiv de fiecare dată când pășești, pardoseala capătă efectul unei suprafețe ușor elastice.
Când compari două variante de izolație sub parchet caută în fișa tehnică valoarea CS (rezistența la compresiune), exprimată în kPa și care îți oferă o indicație mult mai relevantă despre stabilitatea mecanică decât simpla grosime a produsului.
Conform informațiilor tehnice publicate de EPLF în baza metodelor de evaluare asociate standardului european EN 16354, pentru pardoselile laminate valoarea CS minimă indicată pentru o utilizare obișnuită este de 10 kPa, în timp ce pentru solicitări mai ridicate recomandarea ajunge la cel puțin 60 kPa. MMFA, organizația europeană dedicată pardoselilor modulare multistrat, prezintă aceeași diferențiere în documentația sa tehnică: pentru sistemele cu miez HDF, nivelul superior de solicitare este asociat unei valori CS de minimum 60 kPa.
Dacă ai de ales între o folie de 3 mm care nu menționează deloc rezistența la compresiune și un strat suport de 2 mm cu CS declarat și testat la un nivel adecvat traficului ridicat, a doua variantă îți oferă mult mai multe informații despre comportamentul în timp. Desigur, trebuie să respecți întotdeauna și cerințele producătorului pardoselii, deoarece acesta poate impune propriile limite pentru păstrarea garanției.
În magazinele de profil vei întâlni spumă PE, XPS, materiale de densitate mare, straturi suport minerale sau compozite și produse special dezvoltate pentru pardoseli laminate, parchet multistrat ori LVT. Mai important decât numele materialului este să verifici dacă produsul a fost proiectat și testat pentru tipul pardoselii tale.
Dacă ai laminat cu miez HDF și trafic ridicat, caută în primul rând stabilitate mecanică, o valoare CS potrivită solicitării și date tehnice clare pentru încărcările dinamice. Pentru pardoselile elastice de tip LVT sau alte sisteme fără miez HDF nu ar trebui să aplici automat aceleași criterii.
MMFA separă aceste categorii și arată că sistemele fără HDF pot avea nevoie de straturi suport mult mai rezistente la compresiune; pentru grupa destinată acestor pardoseli, recomandările ajung la CS de minimum 200 kPa pentru cerințe standard și minimum 400 kPa pentru cerințe superioare.
Când apeși cu degetul pe o mostră de izolație și aceasta pare moale și confortabilă, senzația poate fi convingătoare. Totuși, pardoseala nu funcționează ca o saltea. Sistemul click are nevoie de susținere, pentru că fiecare îmbinare trebuie să rămână stabilă atunci când greutatea se mută de pe o placă pe alta.
EPLF explică faptul că deformările importante ale stratului suport pot afecta ireversibil sistemul de îmbinare sau miezul HDF. Dacă materialul se comprimă prea mult, marginile plăcilor se mișcă unele față de altele. Frecarea dintre elemente, praful ajuns în anumite zone, tensiunile din îmbinări sau contactul neuniform cu suportul pot transforma micile deplasări în zgomote perceptibile.
Dacă există o diferență vizibilă de nivel, o groapă sau o zonă bombată, rezolvă problema suportului înainte să desfaci rolele de izolație. Cuvântul important este ”minore” – dacă ai nevoie de câțiva milimetri de material moale doar ca să maschezi o șapă slab executată, problema rămâne dedesubt. Mai mult, poți obține o pardoseală care se sprijină diferit de la o zonă la alta. Pentru orice parchet laminat trafic intens, uniformitatea suportului este una dintre cele mai bune metode de prevenire a mișcărilor și zgomotelor.
Când un produs promite ”reducerea zgomotului” verifică despre ce zgomot este vorba. Poți fi interesat de sunetul auzit în camera în care mergi pe parchet sau de zgomotul transmis către încăperea de dedesubt. Cele două fenomene nu sunt identice și sunt evaluate diferit.
EPLF face distincția între zgomotul de impact transmis către spațiile vecine și zgomotul de mers perceput chiar în camera în care se află pardoseala. Organizația explică faptul că zgomotul de mers poate fi evaluat prin indicatorul RWS, iar o valoare mai mică indică o reducere mai bună a sunetului perceput în încăpere.
În paralel, MMFA utilizează indicatorul IS pentru reducerea zgomotului de impact și indică, pentru straturile suport destinate sistemelor HDF, valori diferite în funcție de nivelul de performanță urmărit.
Dacă locuiești la apartament poți avea două obiective simultan: să nu auzi pardoseala ”goală” și zgomotoasă când mergi prin living și să reduci transmiterea pașilor către vecinul de jos. Produsul care excelează într-o direcție nu trebuie presupus automat drept campion și în cealaltă. De aceea, datele din fișa tehnică sunt mai importante decât un singur logo mare pe ambalaj pe care scrie ”acustic”.
Dacă montezi pardoseala flotantă peste șapă de ciment sau alt suport mineral trebuie să verifici cerințele producătorului privind protecția împotriva vaporilor. Unele straturi suport includ deja această funcție, în timp ce altele trebuie asociate cu o folie separată.
În documentația tehnică MMFA, protecția împotriva umezelii reziduale din suport este exprimată prin valoarea SD, iar pentru aplicațiile pentru care este necesară bariera de vapori apare recomandarea SD de minimum 75 m.
Verifică dacă produsul pe care îl cumperi este doar strat acustic/mecanic sau este un produs „2 în 1” care include și bariera de vapori. Nu dubla la întâmplare straturile și nu presupune că orice material argintiu are automat proprietățile necesare. Uită-te la fișa tehnică și, mai ales, la instrucțiunile producătorului pardoselii.
Poți cumpăra o izolație excelentă acustic și foarte stabilă mecanic, dacă aceasta blochează prea mult transferul de căldură nu este alegerea potrivită pentru o pardoseală amplasată peste încălzire prin pardoseală. În această situație urmărești o rezistență termică redusă a întregului sistem.
MMFA precizează în documentația sa că pentru încălzirea în pardoseală trebuie evaluată rezistența termică R și indică pentru ansamblul relevant limita de 0,15 m²K/W, iar pentru sistemele de răcire prin pardoseală o limită de 0,10 m²K/W. În practică trebuie să verifici valoarea cumulată a pardoselii și a stratului suport, nu doar performanța foliei luate separat.
O folie foarte groasă cumpărată cu intenția de a ”izola mai bine” poate lucra împotriva obiectivului tău – dacă ai încălzire în pardoseală nu vrei să izolezi camera de sursa de căldură aflată imediat sub parchet, ci vrei ceva care protejează mecanic îmbinările și atenuează zgomotul, dar îți permite, în același timp, transferul eficient de energie.
Dacă pardoseala este deja montată și au apărut zgomote, nu presupune că trebuie să înlocuiești folia. Înainte trebuie să identifici unde și când apare sunetul, dacă scârțâitul este localizat într-o singură zonă (există o denivelare a suportului, îmbinare suprasolicitată sau un punct în care pardoseala nu are libertatea necesară de mișcare), dacă pardoseala se simte elastică pe suprafețe mari merită investigată atât planeitatea suportului, cât și caracteristicile stratului izolator.
Nu este recomandat să introduci ulei, silicon, pudre sau alte substanțe între rosturile laminatului fără aprobarea producătorului. Poți masca temporar sunetul și crea în schimb probleme la îmbinări. Dacă fenomenul este deranjant și persistent, demontarea controlată a pardoselii începând din zona cea mai apropiată poate fi singura metodă prin care verifici corect suportul și folia.
Foto: magnific.com