Actrița americană Glenn Close, în vârstă de 79 de ani, va primi un premiu Oscar onorific pe 15 noiembrie, în cadrul unei ceremonii separate. Recompensa vine după o carieră impresionantă de peste patru decenii și opt nominalizări la categoriile de interpretare, fără ca vedeta să fi câștigat până acum o statuetă competitivă.
Cuprins
Cuprins
Nimeni nu îți poate îngheța sângele în vene cu un zâmbet ca Glenn Close. Ochii ei plini de nebunie ucigașă au bântuit generații de bărbați cu gânduri adulterine.
Anul acesta, după opt nominalizări la Oscar, actrița va primi un trofeu onorific, ce pare aproape un premiu de consolare pentru un talent ca al ei.
Spre deosebire de multe dintre colegele sale de generație, Glenn Close nu a luat calea Hollywood-ului de cum a terminat liceul și nici nu a fost descoperită în vreo cafenea.
Născută pe 19 martie 1947, în Greenwich, Connecticut, în una din familiile întemeietoare ale orașului, Close a urmat prestigiosul College of William & Mary.
Și-a petrecut primii ani ai carierei pe scenă, în compania Phoenix Theatre și apoi pe Broadway. Relația lui Close cu scena din New York reprezintă ADN-ul ei artistic, aducându-i trei premii Tony la categoria Cea mai bună actriță în rol principal: pentru piesele The Real Thing (1984) și Death and the Maiden (1992), precum și pentru magistralul rol Norma Desmond din Sunset Boulevard (1995).
În 2017 a reluat triumfător personajul pe Broadway, iar turul ei de forță de pe scenă e folosit drept exemplu de măiestrie actoricească chiar și în facultatea noastră de teatru, UNATC.
Close avea deja 35 de ani când a debutat în „Lumea văzută de Garp” (1982), în rolul mamei personajului jucat de Robin Williams, care era de fapt cu doar vreo cinci ani mai mic decât ea.
Prezența ei sclipitoare și amuzantă a fost imposibil de ignorat, aducându-i prima nominalizare la Oscar.
Au urmat alte două nominalizări consecutive, pentru „Marea răceală” (1983) și „Născut învingător” (1984), performanță rar întâlnită pentru un actor al cărui nume publicul larg abia îl învăța.
Consacrarea mondială a venit însă în 1987, cu Alex Forrest din „Atracție fatală”, amanta care devine obsedată până la nebunie de adulterinul jucat de Michael Douglas.
Interpretarea lui Glenn Close a fost atât de terifiantă, încât se spune că a descurajat mii de bărbați să își înșele nevestele și însăși actrița spune că încă mai primește mulțumiri de la femei pentru că le-a salvat căsnicia.
Mai important însă decât succesul comercial a fost efectul pe termen lung.
Cu profesionalismul aproape obsesiv care o caracterizează, Close nu a vrut ca Alex să fie doar un personaj negativ caricatural, așa că a mers cu scenariul la doi psihiatri, care i-au spus ce gen de traumă ar putea cauza un astfel de comportament.
Apoi actrița a incorporat magistral în jocul ei substratul de tristă disperare al tuturor acțiunilor oribile ale personajului.
Cu toate acestea, în anii care au urmat, psihiatri și organizații dedicate sănătății mintale au criticat modul în care filmul asocia tulburările psihice cu violența.
Glenn Close avea să admită că dacă ar face filmul acum, ar încerca să redea mai mult din resortul psihologic al personajului.
Această realizare, precum și faptul că sora ei, Jessie, și nepotul ei au fost diagnosticați cu tulburare bipolară, respectiv schizofrenie, aveau să stea la baza implicării sale ulterioare în campaniile dedicate sănătății mintale.
Dacă până atunci, Glenn Close jucase roluri de femei calde, puternice, succesul uriaș de care s-a bucurat „Atracție fatală” i-a adus un val de personaje care au devenit ulterior imaginea Răului pentru generații de cinefili.
Marchiza Isabelle de Merteuil din „Legături periculoase” i-a adus o nouă nominalizare la Oscar, iar criticii s-au întrecut în laude pentru capacitatea genială a lui Close de a reda emoții complexe, care te izbesc în plex, doar prin privire, ton, mișcări abia perceptibile.
Măiestria ei în așa-numita „interpretare non-verbală” a transformat-o în obiect de studiu în școli de teatru din întreaga lume, inclusiv la faimoasa școală de arte Juilliard.
În 1996, Glenn Close intra într-o altă categorie a culturii populare odată cu delicios de malefica Cruella de Vil din „101 dalmațieni”.
Râsul spart al Cruellei lui Close a făcut să plângă generații de copii și dă fiori chiar și adulților. Ea a devenit imaginea celebrului personaj Disney și a asigurat succesul mondial al filmului, devenit clasic.
Actrița a transferat cu succes și în TV talentul ei unic pentru personaje feroce, amorale.
Chiar și fără costumele flamboaiante ale Cruellei sau violența extremă a lui Alex, avocata Patty Hewes din serialul „Daune și interese” transmite aceeași senzație de pericol iminent.
Rolul i-a adus două din cele trei premii Emmy ale carierei și unul din cele trei Globuri de Aur.
Cel mai recent val de premii și nominalizări a venit datorită fenomenalului rol din „Soția” (2017). Interpretarea scriitoarei Joan Castleman i-a adus, printre altele, Globul de Aur și cea de-a șaptea nominalizare la Oscar.
A opta și, deocamdată, ultima a venit în 2021, cu rolul din „Elegia celor bătuți de soartă”, ecranizare a autobiografiei vicepreședintelui SUA, J.D. Vance.
După ce a devenit actrița cu cele mai multe nominalizări la Oscar fără să fi primit vreunul, record nedrept pe care îl mai deține doar regretatul Peter O’Toole, anul acesta Academia Americană de Film îi acordă lui Glenn Close Oscarul onorific în cadrul unei ceremonii separate care va avea loc pe 15 noiembrie.
Deși a decis demult că valoarea ei nu e legată de un premiu, actrița a primit vestea cu elegantă recunoștință.
Judecând după calendarul încărcat al actriței în vârstă de 79 de ani, un viitor Oscar pentru interpretare nu e nicidecum exclus.
Cel mai așteptat proiect al său este noul prequel din franciza „Jocurile foamei”, „Sunrise on the Reaping”, în care o întrupează cum numai ea poate pe Drusilla Sickle, fioroasa escortă de la Capitoliu pentru Districtul 12.
De asemenea, mai pregătește comedia „Encore”, cu Jeremy Irons, serialele „Nova”, alături de Henry Cavill, și thrillerul „Up to No Good”, unde joacă cu Richard E. Grant.
Cu atâtea proiecte, sigur vom mai auzi numele lui Glenn Close pe listele de nominalizări ale marilor premii ale industriei.
Annie Starke, fiica lui Glenn Close, a urmat aceeași profesie ca mama sa.
Absolventă a Hamilton College, ea a jucat atât pe scenă, cât și în film și televiziune, fiind remarcată mai ales pentru interpretarea versiunii tinere a personajului Joan Castleman din The Wife (Soția).
În 2018 s-a căsătorit cu omul de afaceri Marc Albu, pe care l-a cunoscut în facultate. Deși numele lui sună foarte românește, nu există informații verificate despre originile sale.
În 2023, Annie și Marc au devenit părinții unui băiat, transformând-o pe Glenn Close în bunică.
Actrița a declarat pentru People că acest nou rol este „unul dintre cele mai mari daruri ale vieții” și că încearcă să petreacă cât mai mult timp cu nepotul ei, considerând că familia reprezintă adevărata măsură a succesului, dincolo de orice premiu.
Cu umorul negru care o caracterizează, Glenn Close a păstrat cuțitul folosit la finalul filmului „Atracție fatală” și îl ține expus pe perete în bucătărie, ca oaspeții să știe că mai trebuie să și plece.
De asemenea, actrița păstrează și toate costumele din filmele în care joacă.
Surse foto: Getty Images, Hepta, X
Citește și: